Lucrarea bisericii cere competență, compatibilitate, convingeri și caracter. Fundamentul lucrării noastre este integritatea morală a membrilor și slujitorilor bisericii, o parte importantă care ține de caracter și care face parte din esența credinței adevărate. Un credincios adevărat este un om născut din nou care trăiește după Duh și nu după îndemnurile firii, căutând mereu să aibă un standard moral ridicat fără compromisuri sau devieri de caracter. În cazul în care credinciosul păcătuiește el este îndemnat la pocăință și ajutat spre reabilitare.

Într-o societate vitezistă, supraaglomerată și înecată în spiritul de inversare al valorilor, familia nu de puține ori este sacrificată de dragul carierei, îmbogățirii, sau chiar și al lucrării. Noi credem, potrivit învățăturilor Scripturii, că prioritățile omului ar trebui să fie: 1. Dumnezeu; 2. Familie; 3. Muncă/lucrare.
Datorită păcatului și firii pământești care mereu încearcă distorsionarea valorilor și priorităților divine, credinciosul este într-o permanentă luptă în înțelegerea și menținerea acestor priorități. Știind că de obicei credincioșii țin cont de locul suprem pe care Dumnezeu trebuie să-l dețină în viața lor, dar văzând lupta pe care o duc în a prioritiza familia, noi vrem să-i ajutăm, și astfel în bisericile noastre vom lupta împreună pentru menținerea familiei ca o prioritate în fața celorlalte lucruri și ispite omenești.

Luptăm pentru absoluturi, nu pentru convingeri și păreri. Luptăm pentru absoluturi și rămânem uniți în aceste învățături fundamentale ale credinței, dar recunoaștem că există credincioși și biserici care pot avea convingeri și păreri diferite în lucrurile ne-esențiale, pe care le respectăm (autonomia bisericii).

Scopul lui Dumnezeu, de la Căderea relatată în Genesa 3 și până la revenirea lui Cristos, ne este clar arătat în Scriptură, mai ales în Noul Testament, și anume: recuperarea celor pierduți. De aceea, chiar Isus oferă câteva pilde care atestă dorința Sa de a recupera pe cei pierduți (Luca 15; 19:9). De aceea și noi în VCE suntem preocupați să facem tot ce ne stă în putință pentru ca cei pierduți să găsească drumul spre Cristos. Așa cum vom căuta să chemăm la mântuire pe cei necredincioși, tot așa vom căuta să chemăm la pocăință și fii risipitori, asigurându-ne că nu vom tolera păcatul, ci vom lua toate masurile necesare (avertizare, disciplinare, excludere, reprimire) spre recuperarea păcătosului.

Începând cu Trinitatea, unde fiecare persoană din Dumnezeire are un rol / funcție bine stabilită, continuând cu ucenicii care au fost trimiși doi câte doi, și mai apoi cu echipele de misiune ale Noului Testament, unde apostolii și misionarii mereu au lucrat în echipă – modelul delegării sarcinilor este susținut în Scripturi.

Împărtășim și altora din tot ceea ce Dumnezeu ne-a dat (2 Cor 9:6).
Noi credem cuvintele lui Isus, spuse în contextul generozității: „cu ce măsură veți măsura cu acea vi se va măsura” (Luca 6:38). De aceea încurajăm și practicăm generozitatea, și nu oricum! David spunea la un moment dat: „…nu voi aduce o ardere de tot care să nu mă coste nimic!” (2 Sam. 24:24). La fel va fi și sacrificiul nostru, în diferite domenii: financiar, slujirea cu darurile și timpul nostru, diverse resurse etc.

Mesajul Evangheliei a fost mereu îmbrăcat în forme culturale relevante contextului istorico-social în care a fost expus. Grecilor, apostolii le-au vorbit într-un fel, iudeilor într-alt fel, nu de dragul relevanței ci de dragul împlinirii scopului lucrării lor. De aceea, fără a compromite esența adevărului Scripturii, vom căuta să fim relevanți, astfel încât să putem transmite mesajul biblic pe înțelesul oamenilor cărora ne adresăm, să poată pricepe semnificația lui și să-l poată pune în practică în viețile lor. Astfel accentul bisericii noastre va fi unul contemporan, fiindcă Dumnezeu ne-a chemat să slujim acestei generații.