Cum ar fi să fii nevoit să-ți imaginezi lumea în care trăiești? Nu pentru că alegi să evadezi într-o lume paralelă, ci pentru că lumea pe care o știai începe, treptat, să dispară. Culorile, formele, chipurile – toate devin amintiri, iar în locul lor rămâne o altă formă de a vedea. Invitata mea a învatat să coopereze cu un nou fel de a trai, la propriu, prin credință, nu prin vedere.